Blocuri congelate care se lipesc: cum înfoliezi pentru congelare rapidă

Un palet intră în celula de congelare rapidă ca o stivă de cutii separate și iese ca un singur bloc. Cineva trebuie să îl spargă înainte ca ceva să poată fi cules. Cartonul se rupe, etichetele se desprind, colțurile se strivesc, iar un palet mixt nu mai poate fi împărțit pe trei comenzi.

Nu produsul a făcut asta. Cauza e apa, iar apa era deja sub folie. Sigilarea încărcăturii în folie solidă închide înăuntru aerul care era în jurul ei în momentul înfolierii — umiditatea halei de ambalare, umezeala proprie a produsului, glazura de gheață de pe marfa congelată. Pe măsură ce încărcătura se răcește, vaporii aceia nu au pe unde să iasă, așa că se condensează pe cele mai reci suprafețe la care ajung și îngheață.

Suprafețele acelea sunt fața interioară a foliei și fețele exterioare ale cutiilor. Apa se strânge în spațiile înguste unde cutiile se ating, îngheață și face punte de la o cutie la alta. E nevoie de foarte puțină apă, iar nota de plată vine ca manoperă, ambalaj distrus și refacere.

Un congelator rapid funcționează suflând aer foarte rece peste produs, cu viteză. Înfoliază paletul într-o peliculă continuă de plastic și aerul acela se oprește la exterior. Ocolește încărcătura în loc să treacă prin ea, așa că singurul drum până la mijlocul paletului rămâne conducția, din cutie în cutie, dinspre exterior spre interior.

Încărcătura îngheață atunci dinspre fața exterioară spre interior. Exteriorul e la temperatură în timp ce miezul e încă cald, deci paletul trebuie să stea mai mult ca centrul să ajungă din urmă. Înseamnă mai mult timp de celulă pentru același lot și mai mult timp în intervalul în care vaporii încă se plimbă sub folie și caută o suprafață rece pe care să înghețe. Congelarea lentă și blocul lipit sunt aceeași problemă, văzută în două momente.

Aerosonic este o folie stretch respirabilă, cu perforații proiectate. Aerul rece trece prin folie și prin încărcătură în loc să se oprească la suprafață, deci ajunge la mijlocul paletului, nu doar dinspre margini spre interior. Răcirea rapidă și congelarea merg mai repede, pentru că aerul rece ajunge la produs în loc să aștepte în afara lui.

Aceleași deschideri scot și vaporii afară. Aerul umed pleacă odată cu curentul de aer, în loc să se adune pe suprafețe reci într-un pachet sigilat, deci nu mai există apă în îmbinările dintre cutii când încărcătura coboară sub zero. Scoate apa din ecuație și puntea de gheață nu mai are din ce să se formeze.

Respirabilitatea nu te costă nimic în contenție. În testele de înfoliere făcute de Toreto — același palet, aceeași mașină, aceleași setări de power stretch și tensiune — Aerosonic și Supersonic la 16µ au ținut 10 kg pe inch pătrat cu 66 g de folie pe palet, față de 9,9 kg pe inch pătrat și 200 g pentru folia solidă de 23µ, la circa 0,32 € față de 0,48 € pe palet. Sunt măsurători proprii ale Toreto, iar costul pe palet variază cu prețul foliei și cu dimensiunea paletului.

Folia perforată nu e un singur produs. Cât aer trece de fapt prin încărcătură depinde de cât de mari sunt găurile și câte sunt, iar ambele ar trebui stabilite în funcție de încărcătură, nu luate dintr-un catalog. Prea puțină suprafață deschisă și folia se comportă în congelator ca una solidă.

Mai există un mod de a rata, mai greu de văzut pe rolă. Experiența de teren a echipei noastre e că foliile perforate concurente pot arăta identic desfășurate și apoi să nu performeze, pentru că găurile lor nu se deschid pe măsură ce folia e aplicată — folia în sine nu se întinde. Unde fluxul de aer e tot scopul, Aerosonic Lite e construită în jurul lui: macroperforată, cu găuri mari de aerisire și benzi de armare, înfoliind într-un singur strat acolo unde alte materiale au nevoie de mai multe.

Da, și nu are nevoie de altă mașină. Supersonic și Aerosonic sunt făcute din aceleași materiale și se comportă la fel, deci o linie poate trece de la folia solidă la cea respirabilă la același cost pe palet și cu setările de mașină nemodificate. Alte folii respirabile de pe piață costă de obicei până la 100% mai mult în utilizare și au nevoie de setări proprii ca să performeze acceptabil.

Aplică fața interioară a foliei pe marfă; are aderența mai bună. Două ture la bază, ca să blochezi încărcătura pe palet, apoi spirală în sus cu o suprapunere de 20–30 mm și două ture la vârf. Tensiune cât să fixeze complet încărcătura, dar nu atât încât să o strivească. La încărcături grele sau alunecoase, coboară în spirală înapoi la bază — încrucișarea adaugă stabilitate. Termină cu o tăietură curată sau prin rupere.

Apoi nu strica ce ai făcut. O husă de palet, un al doilea strat de folie solidă, o peliculă termocontractibilă peste: oricare dintre ele pune bariera de vapori la loc. Merită să te uiți și la stivă — o folie poate lăsa să treacă doar aerul pe care i-l permite tiparul de așezare, deci cutii lipite una de alta pe toate fețele nu lasă niciun drum spre interior.

Cere dimensiunea găurilor și numărul de perforații stabilite pe încărcătura ta, nu un tipar standard, și întreabă ce se întâmplă cu găurile acelea când folia e aplicată sub tensiune. Întreabă dacă se schimbă setările mașinii și cere variante de mașină și de mână, dacă înfoliezi în ambele feluri. Apoi întreabă cât cântărește folia pe palet și cât ține — cele două cifre împreună sunt singura comparație corectă.

Nu accepta un timp de congelare dintr-o broșură, nici măcar din a noastră. Cu cât mai repede ajunge o încărcătură la temperatură depinde de produs, de carton, de tiparul stivei și de felul în care celula ta mișcă aerul, deci se măsoară pe paleții tăi, la ofertare, nu se promite dinainte. Cere o mostră, înfoliază-ți propria încărcătură și trece-o prin propriul congelator, cu cifrele scrise înainte și după.